I. PROLOG
Destinatarii
Capitolul 1
7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, numiți sfinți
c, har vouă și pace
d de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.
Note de subsol
c În NT, ca şi în VT, sfinţenia este, în primul rând, atribut al lui Dumnezeu. Prin extensiune, este sfânt tot ceea ce este în contact intim cu Dumnezeu. Predica apostolică insistă asupra sfinţeniei lui Cristos, a creştinilor care participă la sfinţenia lui Cristos şi a Duhului Sfânt prin care această sfinţenie le este comunicată. Expresia "sfinţii" le este atribuită în NT şi creştinilor (Rom 1,7; 12,13; 15,25.26.31; 1Cor 1,2; 6,1; 16,15-16; Ef 3,8; 4,12; Col 1,2; 1Tim 5,10; Flm 7; Fap 9,13.32.44; 26,10; Ap 8,3; 16,6; 17,6).
d Sintetizând urarea de bucurie (chaire = ave) din lumea greco-romană şi urarea de pace (shalôm) din lumea ebraică, sfântul Paul obţine o formă de salut care va predomina în creştinism. Harul şi pacea sunt prin excelenţă darurile pe care Dumnezeu şi Cristos le fac celor credincioşi.